Sistemele de operare care au la baza unix-ul (Linux, Mac OS X, Solari, FreeBSD, etc) utilizeaza standardul POSIX pentru permisiunilesistemului de fisiere. Este simplu, insa puternic si in acelasi timp ofera optiuni complexe, cum ar fi ACL, ce permit setari ale permisiunilor fisierelor si folderelor suficiente pentru o gama larga de servere web sau servere de hosting.
In cazul permisiunilor unix exista 3 setari: de citire, de scriere si de executie (read adica r = citire, write adica w = scriere si execute adica e = executie) si se pot aplica la trei tipuri de utilizatori: utilizator, grup si altele.
Pentru majoritatea fisierelor web (fisere .html, .php, etc) sunt necesare permisiuni care permit utilizarea (permisiuni de citire) sau modificarea (permisiuni de scriere) ale respectivelor fisiere doar de catre utilizatorul care detine acele fisiere si/sau grupul din care face parte acel utilizator.
Permisiunile arata in felul urmator:
Permisiuni Utilizator Grup Altele
Citeste x x x
Scrie x
Executa
Intr-un manager de fisiere sau o listare a fisierelor din linie de comanda (folosind comanda “ls -l”) fisierul va arata astfel:
-rw-r–r– 1 user group 0 2011-08-04 13:03 test.html
In cazul in care exista setari globale de scriere, citire si executie, fiserul va arata astfel:
-rwxrwxrwx 1 user group 0 2011-08-04 13:03 test.html
Permisiunile fisierelor se pot modifica din linie de comanda folosind comanda “chmod” sau dintr-un client de ftp care permite acest lucru. Ca o masura de securitate, este bine sa evitati ca fisierele dvs. sa poata fi citite, scrise sau executate de alti utilizatori de pe server. Totusi multe scripturi necesita permisiuni speciale pentru anumite foldere sau fisiere, insa de obicei este bine sa lasati fisierele cu permisiunile care au fost setate implicit pe server.